Citatul săptămânii: "Priveşte adânc în ochii, cucereşte!"

E iarnă-n cer

   Ca de obicei...visele sunt eliberarea noastră de lumea aceasta spre o lume așa cum o dorim să fie. Atunci când visele se spulberă, dorul de noi, de lumea noastră este mare, e mult prea mare...încet, creem alte vise mult mai complexe, mai dinamice, mai îndrăznețe, dar nu știm încotro ne îndreptăm. 
   E iarnă afar' și neaua nu s-a așternut, așa cum și în suflet nu s-a așternut tăcerea...e prea mult zgomot, parcă e infern. Nu știm ce e cu noi...ne e dor de lumea noastră, de o lume însorită, plină de aromă, de miresme și parfum. Ne credem mari, prea mari penru lumea asta și nu ajungem la pasul acela în care știm că suntem destul de maturi să înțelegem care e diferență între a fi înțelept și a fi adult...ne creem doar iluzii și ne aruncăm în gol spre o lume ce o dorim mai adultă, dar nu înțeleaptă. 
  E iarnă aici și încă nu a plecat...nu vrea să plece...poate că îi place să ne chinuie, să ne facă mai reci, mai asprii. Îi praf pe drum și când privești pe geam vezi că ce îi afară e și în suflet. E gol, pustiu și înfrigurat...de mult uitat acolo...doar amintirea că a fost și la el soare, mai încălzește mintea ce stă și ea să se răcească. 
  E glorios că încă mai reziști...cu frigul și umbră ce s-a abătut peste noi...fără vreun scut sau protecție în calea asprelor vremuri. Nu știm ce e căldura...care era o dată de mult ținută în calea vremii de un pulover subțirel  care ținea de cald...nu mai știm...acum ne dorim un palton...mare și încăpător dar care atunci când îl porți te pierzi în el și ți-e frig...dar nu îl ai...încerci să îl găsești dar fără rost...și iei din nou puloverul. Nici el nu mai ține de cald așa cum mai ținea...nu pentru că e prea frig, ci ești prea rece și nu îl mai simți. 
   E iarnă-n cer și e pustiu și acolo...nu e nimeni care să ne aibe de grijă pe pământ...doar cineva...greu de zărit, ne veghează și ne ascultă pe toți cei ce am răcit în iarnă... 
   Privim domol spre norii înghețați și ne dorim ca măcar o clipă să simțim cum dintre ei răsare soarele și ne încălzește ușor sufletele și mințile împietrite de atâta iarnă... 
  
 Vă mulțumesc și vă spun "ca de obicei" ... să trăiți ... așa cum va doriţi. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu